Alain Delon mărturiseşte că a vrut “să fie cel mai bun, cel mai frumos, cel mai puternic” pentru femeile din viaţa sa, în prefaţa unei cărţi care îi este dedicată şi care va apărea pe 5 mai la editura Martinière şi care a fost consultată în avanpremieră de AFP. Ilustrată cu fotografii personale niciodată publicate, “Alain Delon, Amours et Mémoires” trece în revistă copilăria şi cariera actorului, film cu film.
“Dragostea m-a determinat întotdeauna să mă autodepăşesc”, scrie Alain Delon în această carte scrisă de Denitza Bantcheva, autoarea unei lucrări de referinţă despre Jean-Pierre Melville, şi Liliana Rosca, apropiată colaboratoare a actorului, care a strâns mărturii inedite.
“Nu visasem niciodată să fiu actor. Am intrat în profesie şi am continuat să joc prin femei şi pentru femei”, afirmă Alain Delon, 87 de ani, citând actriţele Brigitte Auber, Michèle Cordoue, Romy Schneider, Nathalie Delon şi Mireille Darc, precum şi pe mama ultimilor doi copii ai săi, Rosalie van Breemen.
„Dacă este un lucru de care sunt mândru, este cariera mea” care “nu ar fi existat fără întâlnirile cu marii cineaşti care m-au format şi sublimat”, a spus cel care a fost regizat în special de René Clément, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Joseph Losey.
Jean-François Delon, fratele actorului şi asistent de regie la “Borsalino” sau “La Veuve Courderc”, povesteşte copilăria lor şi oferă amintiri de la filmări. De asemenea, sunt consemnate mărturii ale lui Costa-Gravas, pentru care Delon este “fiara cinematografiei franceze, de neînlocuit şi inimitabil”, Sofia Loren, Claudia Cardinale, Jane Birkin şi Nathalie Baye.
Alain Delon, ale cărui poziţii personale au stârnit controverse, dedică această carte în special “tinerilor şi cinefililor viitorului”. El dezvăluie, de asemenea, o scrisoare postumă adresată lui Romy Schneider. De asemenea, asigură “că nu s-a întâmplat niciodată nimic, oricât de surprinzător ar părea”, între Brigitte Bardot şi el: “De 65 de ani, avem cele mai bune relaţii amicale”. Într-o mărturie scrisă de mână, Bardot spune despre el că este “un dominator, care îşi ascunde vulnerabilitatea refugiindu-se în singurătate”.
“Dacă ar fi să mor mâine, încheie actorul, Dumnezeu să facă ceea ce face din dragoste, iar parafrazându-l pe Musset, aş vrea ca oamenii să spună despre mine: “A suferit adesea, a greşit uneori, dar a iubit. El a fost cel care a trăit şi nu o fiinţă artificială creată de mândria şi plictiseala lui”.