O echipă internaţională de specialişti, de la ecologi, geneticieni la oficiali guvernamentali, şi-a propus să urmărească şi să oprească braconajul şi capturile ilegale de papagali gri africani. Miza finală este să oprească din faşă traficul cu aceste păsări. Aceştia au dezvoltat deja metode ştiinţifice care pot determina dacă un papagal a fost furat dintr-o pădure, scrie National Geographic. Totuşi, demersul nu a oprit capturarea păsărilor sălbatice din zone din care sînt ţinte relativ uşoare, precum Republica Democratică Congo sau ţările vecine. „Deseori, oamenii sînt miraţi să audă că mai sînt papagali rămaşi în sălbăticie – se întîmplă chiar în număr mare, cu puţină supraveghere”, a precizat Rowan Martin, director la Africa Conservation Program de la World Parrot Trust.
„Cluburile de noapte în lumea papagalilor”
O problemă majoră cu care se confruntă toate speciile de papagali o reprezintă faptul că îşi fac cuibul în cavităţi preexistente. De aceea, defrişările (un alt flagel al Africii) îi afectează atît de mult: papagalii care urmăresc să se stabilească „par să dorească aceiaşi arbori pe care îi taie oamenii”, a precizat Stuart Marsden, care studiază papagalii la Manchester Metropolitan University din Marea Britanie.
Mai mult decît atît, papagalii socializează şi îşi caută perechea în aceşti copaci bătrîni şi înalţi, fiind „cluburile de noapte în lumea papagalilor”, aşa cum afirmă Marsden. Nu numai că rămîn fără astfel de „localuri”, ci şi aici sînt uşor de capturat de braconieri.
18.000 de păsări pot fi scoase ilegal din sălbăticie
Cercetătorul mai adaugă şi că, pentru o pasăre atît de mult cunoscută şi iubită precum papagalul gri african, se cunosc foarte puţine despre habitatul lui natural. Abia în 2016, într-unul dintre primele studii efectuate, s-a observat că în Ghana, populaţiile au scăzut cu 99%. Astăzi, aproape 18.000 de păsări pot fi scoase ilegal din sălbăticie în fiecare an din Republica Democratică Congo, iar majoritatea îşi pierd viaţa în tranzit. Avînd în vedere aceste lucruri, este o sarcină dificilă pentru experţi de a opri capturarea păsărilor, mai ales într-o zonă a lumii afectată de nenumărate probleme. Deşi în prezent se lucrează la o metodă genetică şi la una chimică ce ar face diferenţa dintre o pasăre născută în captivitate şi una în natură pentru a putea fi depistate mai uşor şi mai sigur, este o cale lungă pînă la aplicarea eficientă a noilor metode.