Crăciunul, o mare sărbătoare a creştinităţii, celebrează naşterea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Dincolo de semnificaţia religioasă, noaptea de 24 spre 25 decembrie este noaptea în care, neştiut, nevăzut şi neauzit, Moş Crăciun vine în sania lui trasă de reni, cu tolbă plină de daruri pe care le lasă în fiecare casă, sub crengile brazilor împodobiţi. Santa Claus, Father Christmas, Pere Noel, Moş Crăciun, personajul cunoscut sub diverse nume, are în toată lumea aceeaşi înfăţişare: un bunic rotofei, cu barba albă şi obraji rumeni, înveşmîntat într-o tunică sau manta roşie tivită cu alb şi purtînd un sac doldora de daruri.
Tatăl lui Moş Crăciun
Inventatorul lui Moş Crăciun s-a născut în 1840, în oraşul german Landau. Pe cînd avea 6 ani, a emigrat cu familia la New York. Talentat la desen, înzestrat cu umor şi imaginaţie, Thomas a fost angajat, pe la 20 de ani, ca ilustrator la cea mai citită revistă americană a epocii, „Harper’s Weekly“. După izbucnirea războiului de Secesiune, în 1861, a făcut ilustraţii la reportajele de război.În decembrie 1862, cînd armata Unionistă suferise mari pierderi şi soldaţii erau deprimaţi, Nast a publicat un desen în care Santa Claus era în tabără, printre soldaţi. Pentru prima oară, Moş Crăciun a fost înfăţişat sub forma în care îl cunoaştem azi: un bătrîn durduliu şi bonom, drapat în steagul american şi împărţind daruri soldaţilor. Santa Claus, prescurtare de la Nikolaus, adică Sfîntul Nicolae, punea în ghetele copiilor un bănuţ sau o nuia, după cum se purtaseră de-a lungul anului.
Un moş darnic şi bonom
De-a lungul a cinci ani, Nast i-a imaginat o groază de ocupaţii şi performanţe: l-a făcut să umble pe acoperişuri şi să coboare prin hornuri, să acorde audienţe copiilor, să se alăture soldaţilor pe cîmpul de luptă, să care saci enormi şi să înfrunte viscole pentru a-şi îndeplini misiunea. Cea mai cunoscută reprezentare a lui Santa Claus a apărut în numărul de Crăciun al lui „Harper’s“ din 1866, primul an de pace. Atunci a fost stabilită definitiv iconografia personajului. Nast îl înfăţişa pe bunicul bărbos acasă la el, pregătindu-se pentru noaptea de Ajun: fabrica jucării în atelierul propriu, pregătea brazii, studia un catastif în care erau înscrise toate faptele bune şi rele ale copiilor de peste an, şi, privea lumea printr-un telescop, în căutarea copiilor cuminţi, mai greu de găsit cu ochiul liber.
De unde este Moş Crăciun?
Originea Moşului este controversată. Cu toţii ştim că moşul este îmbrăcat într-un costum roşu cu alb, dar nu a fost tot timpul aşa. Acest aspect îl are datorită unei firme celebre de băuturi răcoritoare, Coca Cola, care a comandat un desen al moşului şi astfel a apărut costumul roşu în America şi apoi în toată lumea. Cel ce oferea daruri a luat diverse nume: în Germania a devenit Der Weinachtsmann, Père Noël în Franţa, Moş Crăciun în Marea Britanie, Julenisse în Scandinavia. Legenda spune că Moşu îşi are regatul, „Kongensgaarden“, într-un loc secret de la Polul Nord.
Adresa lui Santa
În 1925, s-a descoperit că nu existau reni la Polul Nord. Exista însă, o mulţime de reni în Lapland, Finlanda. În 1927 marele secret al adresei lui Santa a fost divulgat de Markus Rautio („Uncle Markus“) care era gazda popularei emisiuni „Ora Copiilor“ la un post public de radio finlandez. El a declarat ca Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi din Lapland. Korvatunturi sau „Muntele Ureche“ se află în ţinutul Savukoski, Lapland, Finlanda, pe graniţa fino-rusă. La 500 m înălţime, este de fapt un deal mai mare. Oficiul său poştal Oficial este în oraşul Napapiiri, lîngă Rovaniemi, aproape de Muntele Korvatunturi. Muntele este interzis oamenilor.
Moşu este poliglot
Figura lui Moş Crăciun este clădită pe cea a Sfîntului Nicolae, care a devenit unul din cei mai tineri episcopi, la doar 17 ani. Episcop de Myra, un oras port la Marea Mediterana, care acum este parte din Turcia. Putea fi deseori văzut, îmbrăcat în roşu şi alb, robă de episcop şi călărind un măgar, înmînînd daruri copiilor. Există mai mult de 2.700 de limbi în intreaga lume, cu peste 7.000 de dialecte. Moş Crăciun le vorbeşte fluent pe toate. În plus, vorbeşte şi limbajul secret al spiriduşilor.
Oraşele Crăciunului
În SUA există 34 de locuri ce poartă numele renilor. Dintre acestea, 27 sînt în Alaska. Există şi 140 de localităţi care se numesc Crăciun, inclusiv Merry Christmas Creek din Alaska; Christmas Gift Mine în Pinal, Arizona şi parcul Merry Christmas în ţinutul Miami-Dade, Florida. 11 oraşe se numesc Santa Claus şi sînt situate în optr state americane: Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon şi Utah. Există 50 de locuri cu numele Noel, inclusiv comunităţile numite Noel din Colorado, Missouri şi Virginia. Lacul Noel se află în regiunea Spencer, Indiana, în apropierea comunităţii Santa Claus.
Crăciunul pe mapamond
ROMÂNIA. Copiii umblă din casă-n casă cu colindul. Conform tradiţiei, conducătorul grupului de copii poartă Steaua, făcută de obicei din lemn, acoperită cu hîrtie lucioasă şi împodobită cu clopoţei şi panglici colorate. Pentru Naşterea Domnului Iisus, în Ajunul Crăciunului, se prepară delicioasa turtă, din mai multe straturi de aluat copt, care reprezintă veşmintele Pruncului Iisus.
SUA. Pentru aproape toţi americanii, masa tradiţională de Crăciun este curcanul, cadourile sînt primite sub bradul împodobit, iar Moş Crăciun este aşteptat de toată familia reunită. În capitala Washington, D.C., punctul culminant al manifestărilor de Crăciun este aprinderea beculeţelor în Pomul de Crăciun al Naţiunii.
AUSTRALIA. Crăciunul australian cade în plină vară, datorită situării ţării în Emisfera sudică. Spre deosebire de englezi, mulţi australieni iau masa de Crăciun sub forma unui picnic pe plajă. Ei au şi o tradiţie proprie, care datează din 1937, cînd zeci de mii de australieni se adună în piaţa publică din Sydney, cu lumînări în mînă.
MAREA BRITANIE. Britanicii sărbătoresc Crăciunul de mai bine de o mie de ani cu mese copioase şi festivităţi ieşite din comun. Astăzi, sărbătorile de iarnă sînt marcate de clopotele trase la biserici, coruri, artişti care se dau în spectacol în plină stradă. Celebru este bradul de Crăciun din Trafalgar Square din Londra, făcut cadou în fiecare an prin tradiţie de locuitorii din Oslo, Norvegia.
NORVEGIA. Este ţara de naştere a Buşteanului Yule folosit pentru a sărbători întoarcerea soarelui în timpul solstiţiului de iarnă. Din această cauză, multe din prăjiturile şi deserturile tradiţionale au forma unui buştean. De Crăciun, norvegienii vizitează locurile de veci ale rudelor dispărute şi aşază lumînări aprinse.
ITALIA. Tîrgurile şi procesiunile cu torţe aprinse celebrează nu numai Naşterea Domnului, ci şi naşterea „Soarelui necucerit“. Timp de generaţii, cadourile de Crăciun erau împărţite de un personaj legendar popular, numit La Befana. În unele regiuni, cadourile erau împărţite de Sfînta Lucia sau de Gesu’ Bambino (Pruncul Iisus).
FRANŢA. În noaptea de Ajun, copiii cuminţi îşi pun saboţii în faţa şemineului, în speranţa că Pere Noel (Tatăl Crăciun) le va umple cu cadouri. Partenerul său, Le Pere Fouettard (Tatăl Nuieluşă) îi „răsplăteşte“ pe copiii răi cu o „bătăiţă“. Serviciul religios de la miezul nopţii este urmat de o masă cu preparate din carne, numită „le reveillon“.
GERMANIA. Începutul sărbătorilor este marcat de deschiderea Tîrgurilor de Crăciun, care marchează Adventul, adică apropierea Ajunului. În timpul nopţii, Sfîntul Nicolae, patronul spiritual al copiilor, merge din casă-n casă cu o „Carte a păcatelor“, în care sînt notate toate relele făcute de copii în timpul anului. Dacă au fost cuminţi, Sfîntul le umple cizmuliţele cu cadouri.