Felicia Filip este soprana care a uluit lumea muzicală când a realizat prima colaborare simfonic-rock de la noi, urmată de o serie de concerte şi albume alături de trupa Iris. De 5 ani însă, Felicia Filip poate fi văzută nu doar în lumina reflectoarelor , ci şi la aproape fiecare spectacol al Operei Comice pentru Copii, în penumbra sălii, urmărind activitatea echipei pe care o conduce. Artista a devenit în aceşti ani unul dintre cei mai prolifici manageri ai unui teatru muzical din România. Ea rămâne şi artistul care a adus în România opera în lumea rock-ului. Sau invers.
„Colaborarea cu Iris a fost un fel de vis împlinit. Eram la Covent Garden şi am întâlnit-o acolo pe Monserrat Caballe. Am surprins-o la o repetiţie cum mă asculta şi m-a felicitat la sfârşit. I-am mulţumit atunci şi i-am spus că aş vrea să vorbim. Trebuie spus în paranteză că toate aceste mari personalităţi sunt obişnuite cu întâlniri în care să li se ceară ceva. Probabil, aşa a crezut si despre mine. Ne-am întâlnit însă şi a fost surprinsă că nu asta voiam, ci aveam nevoie de poveşti împărtăşite, experienţe, emoţii, nu contracte ori aranjamente. În acest context, în care îi povesteam despre Monserrat şi colaborarea ei cu Freddie Mercury, soţului meu, Cristian Mihăilescu, regizor, tenor, „făcător” de opere, ne-am trezit gândindu-ne dacă am avea şi noi un Freddie?!? Erau nişte idealuri, Barcelona, Queen. La întoarcerea în ţară, primesc un telefon de la Mike Godoroja, care îşi pregătise un întreg discurs pentru a mă convinge să accept o colaborare cu Iris. Iar eu i-am răspuns scurt: „da”. I-a căzut telefonul din mână”, îşi aminteşte Felicia Filip.
S-au întâlnit la Operă, toată trupa, pentru prima oară într-o sală de studiu, şi soprana spune că i-a văzut cu cât respect şi o rezervă încântătoare au stat cu ea acele zeci de minute. „Am început repetiţiile, înregistrările, am filmat videoclipul. Primul concert a fost la Sala Polivalentă. Eu abia aşteptam să intru pe scenă, să ard acolo. Ei se întrebau cum va fi primită opera pe scena rock? Am ieşit pe scenă şi când s-a descărcat şuvoiul acela de energie din partea publicului si a lui Cristi Minculescu, iar eu le-am răspuns, pe măsură, nimeni nu a mai avut nicio temere. A fost un miracol. Iar ce a urmat ştiţi bine. Ce s-a întâmplat după asta? Rockeri de 15-16 ani au început să vină la Operă, la spectacolele mele, apoi la cabină spunându-mi cât de frumos li se păruse ce văzuseră. Fiecare moment de ieşire pe scenă este sisific: o iei de la capăt de fiecare dată, te încarci şi arzi pană la ultima rezervă de energie. Iar mâine faci din nou acelaşi lucru, mereu, mereu, fără oboseală”, a spus soprana.