José Carreras este un catalan get-beget, născut pe 5 decembrie 1946 la Barcelona ca Josep Carreras şi crescut în sânul unei familii de clasă mijlocie, care s-a refugiat timp de un an în Argentina, în timpul războiului civil din Spania. Primind valorile insuflate de tatăl său, profesor la bază, şi crescut cu lecţii de pian şi canto, cu apariţii concertistice precoce şi cu studii la Conservator, tânărul Carreras s-a dovedit a fi cel mai promiţător tenor catalan, dar şi cel mai înfocat adept al separatismului.
La fel a evoluat şi madrilenul Plácido Domingo, născut pe 21 ianuarie 1941 în La Barrio de Salamanca, în apropiere de capitala spaniolă, şi crescut de la 8 ani în Mexic, unde familia sa conducea o companie artistică axată pe zarzuela, un gen liric-dramatic cu accente tradiţionale. Şi el a urmat pianul şi, ulterior, Conservatorul din Ciudad de México, şi a devenit faimos pe scenele din Statele Unite.
Curios este faptul că ambii aritişti spanioli evitau să apară pe acelaşi afiş, iar când erau solicitaţi pentru spectacole fiecare punea o clauză în contract, potrivit căreia avea dreptul să se retragă din concert, dacă va fi invitat şi „adversarul“. O situaţie care s-a acutizat vreme de patru ani, până în 1987, când José Carreras a fost diagnosticat cu leucemie. Avea doar 39 de ani când a ajuns ţintuit la pat de cumplita boală şi când doar transplantul de măduvă, transfuziile şi tratamentele extrem de invazive făcute în Statele Unite, unde mergea o dată pe lună, păreau unica salvare. După mai bine de un an, nu doar corpul era sleit, ci şi averea, care se împuţinase văzând cu ochii. Boala nu-l lăsa, însă, să urce pe scenă, să câştige bani pentru a-i investi în sănătatea sa, iar costurile mari ale acestor călătorii, medicamentele şi tratamentele medicale i-au golit conturile. Într-un final, speranţa a venit din partea unei fundaţii din Madrid, numită Hermosa, care oferea sprijin bolnavilor de leucemie. Practic, datorită acelei fundaţii, José Carreras a fost vindecat şi s-a putut întoarce la muzică. Abia târziu catalanul a aflat că fondatorul, donatorul principal şi preşedintele fundaţiei era Plácido Domingo, cel care înfiinţase Hermosa tocmai pentru a-l ajuta „din umbră“. Extrem de ruşinat, dar la fel de recunoscător, Carreras a găsit o cale inedită de a-i mulţumi, întrerupând un concert al lui Domingo de la Opera din Madrid şi îngenunchind pe scenă în faţa acestuia. Emoţionat, la rândul său, Domingo l-a ajutat să se ridice şi, cu o îmbrăţişare cu adevărat frăţească, a pecetluit o mare şi adevărată prietenie. Una care s-a scris odată cu memorabilul fenomen al celor trei tenori: Luciano Pavarotti, Plácido Domingo şi José Carreras, un trio inegalabil în istoria artei lirice.